peperonity.net
Welcome, guest. You are not logged in.
Log in or join for free!
 
Stay logged in
Forgot login details?

Login
Stay logged in

For free!
Get started!

Text page


pastor florin ianovici - Newest pictures Boys Man Western
all4jesus.peperonity.net

CUGETARI INTELEPTE

http://florinianovici.blogspot.com/


Pledoarie pentru Duhul Sfant!
3.Goliciunea
Partea a doua

În plan general două realităţi stau faţă în faţă: biserica şi lumea. Lumea nu ne poate birui.Deşi lumescu prinde teren.

Lumea are spitale şi medicamente.Acolo tratează bolnavii.În felul ei.Rece, contra cost, pe bază de pile.
Pe de altă parte Biserica are darurile Duhului Sfînt.Dar de vindecare.Ar trebui golite farmaciile.Să dea faliment spitalele.Din cauza unei biserici umplute de prezenţa lui Dumnezeu.În care Duhul Sfănt să umple de daruri.Este şocant să citeşti că Isus Hrisos a vindecat toţi bolnavii care veneau la El(Matei 8 cu 16).Dincolo de şchiopii noştri avem o teologie şchioapă.În care justificăm eşecurile.Şi nu căutăm să înţelegem cauzele eşecurilor.O biserică a darurilor Duhului Sfânt.Dar de vindecare.Care trebuie cerut.Care cu bucurie ne este dat.Pentru că biserica este împodobită de Dumnezeu.Nu în felul lumii cu zorzoane strălucitoare.Ci cu daruri.

Ameţiţi de atătea teorii care de care mai elucubrante.Savanţii prezintă scenarii cu privire la viaţă, la viitor.Cu inima strănsă oamenii se uită după vreun meteorit sau vreo civilizaţie verde cu antene pe cap.Aceasta este ceea ce poate lumea.
Pe de altă parte Biserica are darul înţelepciunii şi cunoştinţei.Un Galileo care a găsit explicaţia în Biblie.Pămăntul e rotund.Pentru că ne-o spune Iov.Fluxul şi refluxul.Atomii, particolele vieţii sunt acolo in cartea Evrei.Un Pavel care cutreierănd Atena face de ruşine filosofia.Prin puterea Duhului Sfînt.Al darurilor de înţelepciune şi cunoştinţă.

Lumea propune soluţii.Platforme ideatice.În speranţa că va avea cetăţeni onorabili.Legii noi şi aspre.Mecanisme punitive.Dar fără folos.
Pe de altă parte Biserica are daruri.Darul credinţei.Dincolo de care munţii se mută.Darul credinţei care aduce pe Dumnezeu în prim plan.Care face din oameni stănci de neclintit.Puternici, hotărăţi neşovăitori în a spune tuturor că numai prin Dumnezeu omul poate deveni om.

Lumea uimeşte cu cuceririle ei.Oamenii au păşit pe lună.Dar fiecare an aduce un necaz.Un necaz aviar sau mai nou porcin.Neputincioasă, lumea priveste hotarele ei.Limitele peste care nu poate trece.
Pe de altă parte Biserica are daruri.Darul minunilor care face din hotare biete dâre de praf pe care la spulberă văntul Duhului Sfânt.Totul e cu putinţă dacă crezi.Morţii înviază.Leproşii, incurabili acelor zile, sunt vindecaţi.Pentru că Dumnezeu e miracol.Pentru că Biserica poartă numele Fiului Său.De aceea Duhul Sfânt împarte daruri.Ca biserica să nu fie goală.Să nu adoptăm efecte speciale.Muzicale sau oratorice.Nu prin planificare aridă.Nu prin program religios.Ci prin daruri, El să strălucească şi să se poată vedea goliciunea lumii.Şi frumuseţea bisericii.

Lumea fardează nelegiuirea.O numeşte drepturi.Obligaţii.Toleranţă.Minorităţi sexuale.Libera exprimare.În timp ce inundaţiile lasă oameni fără casă.Ruşinea are haine de carnaval.Face ţăndări retina şi umileşte veşnicia.Pentru că în spate se pregăteşte o intare in scenă.A omului fărădelegii, fiul pierzării.Spurcăciunea are deja faţă.Pe toate canalele tv se revarsă în casele bieţilor navii care caută „relaxarea”!Fărădelegea se bea ca apa.Limba macină ca o moară fără oprire.În speranţa unor răspunsuri care nu mai vin.
Pe de altă parte, Biserica are daruri.De descoperire.Prorocii, deosebirea duhurilor.Cel rău scrăşneşte.Dar nu poate înainta.E aici o biserică.Cu daruri.Care este frănă şi barieră pentru amăgirile nelegiuirii, pentru lucrarea de rătăcire a celui rău.E lumina care luminează.Este răspunsul lui Dumnezeu la durerea care s-a aşternut.

Istoria se scrie în trei nunţi.O nuntă în Eden.Pe care a ruinat-o cel rău.Cu ajutorul nostru.O nuntă la Cana.Un nou început.Al semnelor lui Isus.O nouă eră.A umblării cu Hristos.Dar încă în nedesăvărşire.Încă cu crizele după noi.O a treia nuntă în cer.Mirele,Hristos şi Biserica, Mireasa.Unde crizele se sfărşesc.Unde diavolul nu se poate strecura, nu se poate şerpui amăgitor.Deocamdată lumea pare mireasă şi biserica Cenuşăreasa.Deocamdată.Din vina cui?
Ea, biserica, e raspunsul lui Dumnezeu la lumea această pierdută.O biserică împodobită cu daruri intr-o lume golită de sens, rănită, ameţită, minţită.




Pledoarie pentru Duhul Sfant
3.Goliciunea


„Quod erat demonstrandum”!Aşa spuneau latinii.Ce era de demonstrat, s-a demonstrat.Interesant este că oamenii zilelor noastre ar folosi mai degrabă expresia:”S-a spus ce era de spus”!Pentru că vorbele au luat locul faptelor.Folosim o mulţime de vorbe în dorinţa de a umple golurile.Declaraţiile sunt atât de mari şi faptele atât de mici.Viaţa nu se armonizează cu vorbele noastre.

Există două vorbe care reprezintă astăzi pe mulţi:”iarăşi şi măcar".
”Iarăşi au întristat pe Dumnezeu”.Lipsa de consecvenţă în relaţia cu Dumnezeu duce la următoarea concluzie:suntem tare goi!Duminică de duminică reedităm legenda meşterului Manole în varianta evanghelică:
- ce construim duminca, dărămăm în cursul săptămănii.Ba, din nefericire, unii stau şi privesc cum alţii se străduiesc.Ei nu mai fac nimic de mult.

Apoi mulţi folosesc cuvăntul măcar.Măcar o dată pe săptămănă să merg la biserică.Măcar la cină să vin şi eu.Măcar o poezie să spun şi eu.Măcar 5 minute să mă rog.Măcar o căntare...!Deşi atunci cănd ne rugăm nu folosim niciodată cuvăntul măcar.Nu spunem:”Doamne dă-mi măcar fundaţia de la casă".Ci ne rugăm pentru casă.Nu spunem la boală:"vindecă-nă doar de strănut".Ci spunem:''vindecă-mă complet!"

Atăt de goi deşi avem un Dumnezeu atăt de plin.Deşi avem posibilitatea plinătăţii prin Duhul Sfânt.

În plan personal Duhul Sfănt rodeşte în omul credincios.

Dragostea care nu ia pauză niciodată.
Bucuria care îl face pe Dumnezeu să fie dorit de cei din jurul tău.
Pacea care doar pe buze e un afront, dar în fapte este o laudă pentru El.
Îndelunga răbdare care este antidotul lumii acesteia grăbite, imature, nervoase.
Bunătatea care îl face pe credincios comestibil,pentru că trebuie să fie o păine caldă.
Facerea de bine care îmbracă, spală,hrăneşte fără a face calcule omeneşti.
Credincioşia care ne redă demnitatea de a fi verticali.
Blăndeţea care umblă cu leac după ea pentru rănile celorlaţi.
Înfrănarea poftelor care este ştiinţa umblării cu Dumnezeu.

Duhul Sfănt este de dorit nu ca să ne facă turbo creştini.El nu îţi dă plămăni ca să strigi mai tare decât ceilalţi.Duhul Sfânt nu înseamnă doar vorbire în limbi.
Ci mai degrabă o vorbire în fapte.Un limbaj al trăirilor pentru şi de dragul lui Dumnezeu.Un limbaj al caracterului.
Ca să nu mai fim goi.Ci plini de roade bune.Oameni de cursă lungă.Nu doar un sprint vrea Duhul Sfănt.Ci să facă din tine un alergător de fiecare zi.Un maratonist al Domnului.
Plin de roadă.Cu un caracater care să pună lumea pe gănduri.Care să îi facă să roşescă şi să întrebe:”unde e biserica la care mergi?"



PLEDOARIE PENTRU DUHUL SFANT
2.Minciuna
Siropul nu ţine loc de pâine.E o dulcegărie de care ţi se face silă în timp.Căte un semen îţi spune: ce mai faci scumpule? Ca mai apoi să afli că în ochii lui nu valorezi nici căt cerneala folosită pentru acest cuvănt.Românilor li s-a făcut lehamite de alegeri.Nu de alegeri căt de ceea ce urmeză.Praf în ochii.Şi ne mirăm de ce avem lacrimi
Soţul îţi jură credinţă ca mai apoi să îşi uite angajamentul.Atătea dezamăgiri aduse de oameni la care nu ne aşteptam.Cuvinte sfinte, inimi pătate.Şi aşa ajungem să spunem:blestemat să fie omul care se încrede în om.Aşa ajungem să spunem:să priviţi doar la Dumnezeu nu la oameni.Dar Sfânta Scriptură nu spune la fel.Ea spune blestemat să fie omul care se increde în om ca să îi abată inima de la Dumnezeu
Cuvintele apostolului Pavel ar trebui să ne motiveze pe fiecare: „călcaţi pe urmele mele...”Sunt oameni care nu mai roşesc atunci cănd mint.Ba, mai rău, unii au ajuns să creadă propriile lor minciuni.Cazuri dramatice, ruşinoase brăzdează astăzi obrazul bisericii.Cum e posibil să se ajungă aici?
Cănd Domnul Isus Hristos era pe pămănt nu avea nevoie să fie învăţat de nimeni.Se uita nu doar la cuvintele omului cât mai ales la sufletul lui.Şi ştia ce este în inima fiecăruia.Le cunoştea gândurile.Noi suntem astăzi ...


This page:




Help/FAQ | Terms | Imprint
Home People Pictures Videos Sites Blogs Chat
Top
.