peperonity.net
Welcome, guest. You are not logged in.
Log in or join for free!
 
Stay logged in
Forgot login details?

Login
Stay logged in

For free!
Get started!

Links


px faravahar
credo.club.ro.peperonity.net

ZOROASTRISMUL

®



Zoroastrism

Reprezentarea lui Faravahar religie veche a popoarelor din Asia Centrală, Iran şi Azerbaidjan, caracterizată prin dualismul binelui şi răului. A fost fondată la începutul mileniului 2 î.e.n. de profetul persan Zarathustra (Zoroastru). Cartea sfântă a zoroastrismului este Avesta.


Zoroastrismul sau mazdeismul este numele religiei şi filozofiei bazate pe învăţăturile lui Zoroastru(Zarathustra), care recunoşteau ca divinitate pe Ahura Mazda, considerat de Zoroastru ca unic creator.


Zoroastrismul apare ca o reformă a religiei practicate de triburi de limbă iraniană care s-au aşezat in Turchestanul occidental între mileniile II şi I Î.Hr. Aceste triburi erau strâns legate de indo-arieni, care au adus sanscrita şi toate limbile derivate în India de nord, începând din anul 1700 î.Hr. Aceste triburi constituie familia Indo-arieni.

Comparaţia zoroastrismului cu religia din India este folositoare pentru a întelege naşterea ei. Aceste două religii aveau un dumnezeu numit Mitra de indieni şi Mithra de iranieni ( th se pronunţă ca în engleză), care înseamnă soare sau dumnezeul soare.

A evoluţionat de o formă diferită în aceste două popoare. Pentru indieni, după explicaţiile lui François Cornillot, specialist în Rig-Veda şi Avesta , Mitra original s-a împărţit în trei dumnezei, Mitra, Arzaman şi Varuna. Pentru iranieni , acest dumnezeu si-a păstrat unitatea. Dumnezeu suveran, era fiul lui Ahura Mazda, care pare a fi fost Cerul.

Zoroastricii s-au străduit să elimine cultul lui Mithra în favoarea lui Ahura Mazda, acest lucru a făcut ca uneori această religie să fie numită mazdeism. În Persia antică ,sub dinastia Achemenizilor, nu era pur mezdeism, venerau atât Mithra cat şi Ahura Mazda. Grecii considerau pe ultimul ca fiind echivalentul lui Zeus, zeul ceresc.

Potrivit lui Herodot (I, 131), obiceiul perşilor «este de a urca pe muntii cei mai înalţi pentru a oferi sacrificii lui Zeus, şi identifică cerul cu numele lui». Herodot în Cele nouă carţi ale istoriei descrie şi societatea iraniană, care are unele elemente ale zoroastrismului, cum ar fi expunerea morţilor. Istoriile sunt o sursă primară de informaţie a perioadei achemenitilor (648-330 a.C.), şi în special despre Magi. Potrivit lui Herodot, (I-101), magii erau unul din cele şase triburi din Media. Par a fi fost o castă de preoţi cunoscută astăzi ca Zurvanism, ramură a zoroastrismului care avea mare influienţă la curtea împăraţilor Mezi Mithra, era înrudit cu soarele

Trebuie să observăm că termenul de ahura era deasemenea cunoscut de indieni, îl pronunţau asura. Sunt iranienii cei care transformă s orgiginal în h. În pasajele cele mai vechi din Rig-Veda, cuvântul asura reprezintă Fiinţa Supremă, ca şi la iranieni. Mai târziu, schimbând sensul, s-a aplicat anti-zeilor şi demonilor.

Cultul sauma era comun indienilor şi iranienilor. Acest termen s-a transformat în soma pentru indieni şi în homa pentru iranieni.

În concret acest cuvânt semnifica o plantă efedra, care se folosea la prepararea unei băuturi halucinogene. Gândind ca le permitea zeilor sa-si păstreze nemurirea, era oferită la sacrificii. Participanţii ritualurilor consumau băutura şi asa puteau sa intre în lumea divină, o nemurire provizională. Într-o limbă iraniană vorbită în estul Afganistanului, wahi, esfedra este numită yimïk, termen provenit din haumaka. Potrivit textului Rig-Veda, elementul de bază la soma este o ciupercă, o înlocuire care se explică prin faptul că în India nu există efedra.

În actualul Turkmenistan meridional (vechea Margiana), arheologul rus, Viktor Sarianidi a căutat ruinele edificiului numit Togolok-21. Este vorba de un templu unde se practica cultul focului şi se fabrica haoma. Acest edificiu forma parte dintr-o cultură bactro-margiană Magru, datată din 2200-1700 î.Hr., care se întindea la este de Bactriana, în lungul cursului Amu-Daria.

Pe acest teritoriu se găsesc talismane cu reprezentări de lupte între serpi şi dragoni care aveau o actitudine agresivă, cu ochi enormi şi gura mare deschisă. Era o reprezentare primitivă de luptă între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, trăsătură care caracteriza religia indo-iraniană şi care zoroastrismul va conserva.

Cultura bactro-margiană pare să fi fost indo-ariană. Deasemenea avea un substrat cultural care nu era indo-european foarte dificil de a fi definit, cum demonstrează construcţia templelor, adevăraţii indo-iranieni au preferat mult timp santuarele în aer liber.

După unificarea imperiilor Persan şi Mediu în 550 î.Hr., Cir II şi mai târziu fiul lui Cambies II au redus puterea magilor. În anul 522 Î.Hr. magii s-au revoltat şi au pretins tronul pentru altă persoană. Uzurpatorul, pretinzând ca este fiul mai mic a lui Cir, Smerdis, a urcat pe tron puţin mai târziu.

Falsul Smerdis ( cu numele real Gautama), a guvernat timp de şapte luni, apoi a fost detronat de Darius I în 521 î.Hr. Magii au fost persecutaţi, dar au continuat să existe şi după moartea falsului Smerdis; un al doilea fals Smerdi (de nume Vahyazdāta) a încercat o lovitură de stat ,care a eşuat.

Problema dacă şi Cir II era zoroastrist este deschisa discuţiilor. În orice caz ,l-a influenţat mult,încât nu a impus o religie în Persia şi a permis evreilor captivi să se întoarcă în Canaan când persii au cucerit Babilonul în 539 î.Hr. Nu avem informaţii daca Darius I care era un închinător lui Ahura Mazda, ar fi fost şi un simpatizant ale învăţăturilor lui Zoroastru

Darius I şi, mai târziu, dinastia achemenizilor au arătat devoţiunea lor lui Ahura Mazda în inscripţii, permiţând religiilor să coexiste. În perioada aquemenidă zoroastrismul a luat amploare.

În ultima parte a acestei dinastii, încep să introducă divinităţi şi concepte religioase proto-indo-iraniene între membrii zoroastriştilor, încât au stabilit un calendar religios pentru noile divinităţi. Totuşi ,respectivele elemente sunt străine religiei zoroastrismului.

Aproape nimic nu se ştie de statutul zoroastrismului sub imperiile Seleucid şi Part, care au guvernat după invazia lui Alexandru Macedon în 330.

O formă de zoroastrism a fost religia principală în Armenia pre-creştină, sau a fost cel puţin importantă acolo. Perşii au făcut încercări de a promova religia acolo.

Înainte de secolul XI, zoroastrismul ajunsese în nordul Chinei pe Drumul mătăsii, având statut oficial în unele zone din China. Ruine de temple zoroastristas au fost găsite în Kaifeng şi Zhenjiang, şi potrivit unor aprecieri au existat până în anul 1130. În orice caz, influienţa zoroastrismului se poate aprecia în budism, în special în simbolul luminii.

În secolul VII, dinastia sasanidă a fost înfrântă de arabi. deşi unii dintre ultimii guvernanţi persecutaseră cultul zoroastrist, la început au fost incluşi de către musulmani ca Oamenii Carţii şi li s-a permis practica liberă.

Convertirea maselor la islam nu era dorită şi nici permisă, potrivit legii islamice. Nobilimea şi persoanele de la oraş au fost primele care s-au convertit la islam. Noua religie s-a extins mai lent între populaţia rurală. Mulţi zoroastrişti au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul de formă graduală s-a intors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste.

Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influienţată de acesta. Când preoţii iranieni au încercat să combată învăţăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul şi latul răsăritului şi în alte regiuni mediteraneene, fiind pentru un timp contemporan cu iudaismul cât şi cu creştinismul

Numărul de zoroaştrii s-a redus mult în ultimele secole, dar această religie continuă să existe. Cea mai mare parte dintre membrii se găsesc în India şi Iran. Există şi alte asociaţii în lume.

Zoroastrismul are o importanţă unică în istoria religiilor lumii datorită tradiţiilor occidental avraamice şi orientale dharmice.

Învăţăturile lui Zoroastru au lasat urmă în cele trei mari religii: iudaismul,creştinism şi prin aceste două a fost influienţat şi islamul. Exemplu de aceste urme sunt:îngerii, arhanghelii ect, la fel ca şi personificarea răului ca şarpe sau întuneric şi Dumnezeu ca lumină.

Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie,angeologie si demonologie a iudaismului, o influenţă mare în creştinism, are originea în zoroastrism şi a fost transferată iudaismului în timpul captivităţii babiloniene şi erei persane. Cu toate acestea, există diferenţe între sistemele de gândire. Prima referinţă a respectivei influenţe se găseşte în Isaia 45:5-7.

Potrivit lui Mary Boyce, ...


This page:




Help/FAQ | Terms | Imprint
Home People Pictures Videos Sites Blogs Chat
Top
.