peperonity.net
Welcome, guest. You are not logged in.
Log in or join for free!
 
Stay logged in
Forgot login details?

Login
Stay logged in

For free!
Get started!

Home page


...râse pe înfun­date şi cei doi îl urmară o vreme pe mai tâ-nărul Dumbledore, intrând la un moment dat pe o poartă care dădea într-o curte goală din faţa unei clădiri pătrăţoase, destul de sumbră, înconjurată de un grilaj înalt. Urcă cele câteva trepte care duceau la uşa de la intrare şi ciocăni o dată. După câteva clipe, îi deschise o fată neîngrijită, care purta şorţ.
— Bună ziua. Am venit în audienţă la doamna Cole, ma­troana acestei instituţii, dacă nu mă înşel...
— A, zise fata, părând foarte mirată şi cuprinzând cu pri­virea înfăţişarea excen-trică a lui Dumbledore. Ăă... staţi aşa... DOAMNĂ COLE! strigă ea peste umăr. Harry auzi pe cineva răspunzând răspicat de departe. Fata se întoarse spre Dumbledore.
— Intraţi, vine imediat.
Dumbledore intră în holul cu o pardoseală ca tabla de şah; casa era într-o stare generală de dărăpănare, dar curată ca lacrima. Harry şi Dumbledore cel din prezent îl urmară. Înainte de a se închide uşa, o femeie slabă, care părea foarte ocupată, se apro-pie cu paşi repezi de ei. Avea trăsături bine conturate, care o făceau să pară mai degrabă agasată decât răuvoitoare, şi vorbea peste umăr cu o altă angajată care purta şorţ, îndreptându-se spre Dumbledore.
— ... şi du-te sus şi dă-i iodul Marthei, Billy Stubs iar şi-a zgândărit rănile şi Eric Whalley e plin de băşici şi pă­tează cearşafurile. Varicela era ultimul lucru de care aveam nevoie, zise ea ca pentru sine şi atunci îi căzură ochii asupra lui Dumbledore. Femeia încremeni, arătând la fel de uimită ca şi cum tocmai i-ar fi trecut pragul o girafă.
— Bună ziua, spuse Dumbledore, întinzând mâna. Doamna Cole rămase cu gura căscată.
— Mă numesc Albus Dumbledore. V-am scris, rugându-vă să mă primiţi în au-dienţă. Aţi fost foarte amabilă şi m-aţi poftit să vin azi. Doamna Cole îl privi cu ochii mari. Părând să decidă că Dumbledore nu era o halucinaţie, zise cu o voce ştearsă:
— A, da. Atunci... atunci... ar fi cazul să mergem în biroul meu. Da. îl conduse pe Dumbledore într-o cămăruţă care era pe jumătate salon, pe jumătate birou. Era la fel de dărăpănată ca holul, iar mobila era veche şi desperecheată. Îl invită pe Dumble-dore să ia loc pe un scaun cu picioarele inegale, iar ea se aşeză la biroul încărcat, privindu-l neliniştită.
— Aşa cum v-am spus în scrisoare, am venit să vă vorbesc despre Tom Cruplud şi viitorul lui, zise Dumbledore.
— Sunteţi o rudă? întrebă doamna Cole.
— Nu, sunt profesor, spuse Dumbledore. Am venit să-i ofer lui Tom un loc la şcoala mea.
— Despre ce şcoală este vorba?
— Se numeşte Hogwarts, zise Dumbledore.
— Şi cum de sunteţi interesat de Tom?
— Credem că are calităţile pe care le căutăm la elevii noştri.
— Vreţi să spuneţi că a câştigat o bursă? Cum s-o fi făcut? Nu s-a înscris pentru nici o bursă.
— Ei bine, a fost înscris la şcoala noastră încă de când s-a născut.
— Înscris de către cine? De părinţii lui?
Era evident că doamna Cole avea, poate, o minte prea as­cuţită. Se părea că şi Dumbledore era de aceeaşi părere, pentru că acum Harry îl văzu scoţându-şi bagheta din buzu­narul hainei de catifea şi luând o foaie de hârtie goală de pe biroul doamnei Cole.
— Uitaţi, zise Dumbledore, făcând o mişcare cu bagheta când îi întinse foaia, cred că aici o să găsiţi lămuririle necesare.
Doamna Cole se uită în gol, iar apoi îşi focaliză din nou pri­virea, cercetând cu atenţie hârtia goală pentru câteva clipe.
— Totul pare să fie în ordine, zise ea pe un ton calm, dându-i-o înapoi.
Apoi ochii i se opriră asupra unei sticle cu gin şi asupra a do­uă pahare care nu fuseseră acolo cu câteva secunde mai înainte.
— Ăă... vreţi cumva un pahar cu gin? spuse ea cu o voce deosebit de rafinată.
— Desigur, vă mulţumesc, zise Dumbledore, zâmbind larg. Cât de curând se dovedi că doamna Cole era obişnuită să bea gin. Turnă o cantitate substanţială în am-bele pahare şi-l dădu pe gât pe al ei. Plescăi din buze nestingherită şi-i zâmbi pentru prima dată lui Dumbledore, care nu ezită să profite de ocazie.
— Mă întrebam dacă nu puteţi să-mi vorbiţi puţin despre Tom Cruplud. S-a născut aici, la orfelinat, nu-i aşa?
— Aşa e, spuse doamna Cole, turnându-şi încă un pahar de gin. Îmi amintesc perfect, pentru că abia mă angajasem. Ştiţi, era ajunul Anului Nou, ningea şi era un ger de crăpau pietrele. Urâtă noapte. A venit o fată aproape de vârsta mea, care a urcat clătinându-se treptele de la intrare. Mă rog, nu era prima. Am primit-o şi a născut cam o oră mai târziu. Iar după două ore părăsise lumea asta.
Doamna Cole dădu din cap cu importanţă şi mai luă o gu­ră zdravănă de gin.
— A spus ceva înainte de a muri? întrebă Dumbledore. Ce­va despre tatăl băia-tului, de exemplu?
— Ei bine, să ştiţi că da, zise doamna Cole, care părea chiar bine dispusă, având paharul cu gin într-o mână şi un public interesat în faţa ei. Ţin minte că mi-a spus: „Sper să semene cu tatăl lui" şi recunosc că avea şi de ce să-şi dorească asta, pentru că ea nu era o frumuseţe. După aceea mi-a spus că avea să-l cheme Tomas, ca pe tatăl lui, şi Dorlent ca pe tatăl ei. Da, ştiu, un nume tare ciudat, nu-i aşa? Ne-am gândit că poate lucra la circ... şi a mai zis că numele de familie al băiatului era Cruplud. A murit la scurt timp după aceea, fără să mai spună absolut nimic. Ei bine, l-am botezat aşa cum dorise. Săraca fată păruse să ţină foarte mult la asta, dar nu a venit să-l caute nici un Tom, nici un Dorlent, nici un alt Cruplud, nici vreo altă rudă, aşa că a rămas la orfelinat până-n ziua de azi. Doamna Cole îşi mai turnă o doză zdravănă de gin, cu ges­turi mecanice. îi apăruseră două pete rozalii în obraji. Apoi zise:
— E un băiat ciudat.
— Da, spuse Dumbledore. Mă aşteptam să fie aşa.
— Şi pe când era bebeluş era ciudat. Ştiţi, abia dacă plâns. Şi apoi, când a mai crescut, a devenit... straniu.
— În ce sens „straniu"? întrebă Dumbledore cu blândeţe.
— Păi...
Dar doamna Cole se opri brusc, aruncându-i o privire cer­cetătoare lui Dumble-dore peste paharul ei cu gin, fără să pa deloc ameţită sau confuză.
— Spuneţi că are oricum un loc asigurat la şcoala dum­neavoastră?
— Întocmai, zise Dumbledore.
— Şi orice v-aş spune nu ar schimba cu nimic asta?
— Exact, zise Dumbledore.
— O să-l luaţi cu dumneavoastră, orice ar fi?
— Negreşit, spuse Dumbledore pe un ton grav. Doamna Cole îl privi printre gene, ca şi cum ar fi încercat să decidă dacă să aibă sau nu încredere în el. Păru să decidă să o facă, pentru că zise pe nerăsuflate:
— Îi sperie pe ceilalţi copii.
— Vreţi să spuneţi că este violent? întrebă Dumbledore.
— Cam aşa ceva, răspunse doamna Cole, încruntându-se puţin, dar este foarte greu să-l prinzi cu mâţa-n sac. Au avut loc diverse incidente... neplăcute...
Dumbledore nu o grăbi, deşi Harry îşi dădu seama că ar fi vrut să afle mai multe. Femeia luă iar o gură de gin şi se îmbujora şi mai tare.
— Incidentul cu iepurele lui Billy Stubbs. Mă rog, Tom a zis că nu a făcut-o el şi nu pot să-mi dau seama cum ar fi pu­tut s-o facă, dar chiar şi aşa, iepurele nu avea cum să se spân­zure singur de căprior, nu-i aşa?
— Înclin să cred că nu, spuse Dumbledore pe un ton calm.
— Dar pe cinstea mea că nu-mi dau seama cum ar fi putut Tom să ajungă până acolo. Tot ce ştiu este că se certase cu Billy cu o zi înainte. Şi apoi — doamna Cole luă iar o gură zdravănă de gin, udându-se puţin pe bărbie de data aceasta — în excursia de astăvară... Ştiţi, o dată pe an îi ducem în ex­cursie, la ţară sau la mare... ei bine, Amy Benson şi Dennis Bishop nu au mai fost niciodată întregi după aceea, dar tot ce-am reuşit să scoatem de la ei a fost că intraseră într-o peşteră cu Tom Cruplud. El a jurat că doar au explorat peştera, dar sigur s-a întâmplat ceva acolo, sunt convinsă de asta. Mă rog, au mai fost multe întâmplări ciudate. Se uită din nou la Dumbledore, având privirea foarte limpede în ciuda roşeţei din obraji.
— Nu cred că o să regrete cineva că pleacă.
— Sunt sigur că vă daţi seama că n-o să-l ţinem acolo pen­tru totdeauna, zise Dumbledore. O să trebuiască să se în­toarcă aici, cel puţin în fiecare vară.
— Ei, păi, nu-i un capăt de ţară, spuse doamna Cole, sughiţând uşor.
Se ridică şi Harry fu impresionat de faptul că nu se clătina deloc, chiar dacă nu mai rămăsese decât o treime de gin în sticlă.
— Bănuiesc că vreţi să vorbiţi cu el, nu-i aşa?
— Aşa este, chiar foarte mult, spuse Dumbledore, ridicându-se şi el.
Doamna Cole îl conduse afară din birou, urcând pe scara de piatră, strigând câte-va instrucţiuni angajaţilor şi câteva mustrări copiilor. Harry observă că orfanii purtau cu toţii un fel de tunică gri. Păreau destul de bine îngrijiţi, dar nu încă­pea ...


This page:




Help/FAQ | Terms | Imprint
Home People Pictures Videos Sites Blogs Chat
Top
.