peperonity.net
Welcome, guest. You are not logged in.
Log in or join for free!
 
Stay logged in
Forgot login details?

Login
Stay logged in

For free!
Get started!

Text page


pnl
petrutz0.peperonity.net

--:: PNL::--

PERIOADA DE INCEPUT
Curentul care a dus la apariþia acestui partid pe scena politicã din þara noastrã este liberalismul, care poate fi definit, foarte “pe larg” ca fiind un mod de gândire politica apãrut în epoca de descompunere a instituþiilor feudale si de ascensiune a burgheziei. În Europa occidentalã, liberalismul se dezvoltã concomitent cu ascensiunea oraºelor si a burgheziei, cu lupta acesteia, inclusiv a profesiunilor liberale, împotriva privilegiilor nobiliare ºi a restricþiilor din calea comerþului ºi industriei. Acestui fundal social-economic al începuturilor lui i se asociazã o ideologie politicã specificã apãrutã în rândul intelectualitãþii ºi al unor exponenþi ai miºcãrilor contestatare, ai revoltelor ºi ai revoluþiilor din Europa occidentalã. Începute în secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea în Þãrile de Jos ºi Anglia, schimbãrile revoluþionare atingeau apogeul în Franþa care, la 1789, deschidea o întreaga epocã de abolire a vechiului regim feudal la scara continentului, un proces care include ºi rãzboaiele napoleoniene, transformate în instrument de expansiune a noilor idei.
Principatele Române ºi Transilvania, deºi aflate într-un spaþiu de dominaþie externã a unor imperii absolutiste: Austria, Turcia ºi Rusia, sunt ºi ele prinse de unda de ºoc a seismului politic ºi ideologic al Europei occidentale. Deºi în Moldova ºi Þara Româneascã fondul social-economic purtãtor al liberalismului, burghezia ºi locuitorii oraºelor în general, era slab dezvoltat ºi constituit din alogeni, negustori ºi meºteºugari care de regulã erau supuºi ai Curþilor strãine, marile schimbãri europene nici aici nu rãmân fãrã ecou. Acesta se resimte în rândul unor cãrturari, dar ºi al unei pãrþi a boierimii care recepteazã îndeosebi idei luministe ºi raþionaliste, aparþinând lui Rousseau, Voltaire, Klopstock, Leibniz, Fénelon, Descartes, Locke etc. Impactul acesta survine atât înainte de revoluþia francezã din 1789, cât ºi dupã data menþionatã, contactul în cazul din urma fiind mediat ºi de emigraþia nobiliara care, deºi relativ mica ºi de pe poziþii contestatare, contribuia la impulsionarea spiritului public modern în Moldova ºi Þara Româneascã. Influenþa filozofiei luminilor survenea în cele doua principate ºi prin intermediul ªcolii Ardelene.
Ascensiunea liberalismului era facilitatã de instituþionalizarea învãþãmântului public elementar, dar mai ales de dezvoltarea unei intelectualitãþi de largã orientare europeanã. ªi dacã românii din Austria, prin ºcolile ºi universitãþile de la Viena îndeosebi frecventate de unii dintre ei, se puneau în contact cu valorile europene de sorginte germanã, cei din Moldova ºi Þara Româneascã, prin elevi ºi studenþi trimiºi mai ales în Franþa, se arãtau animaþi de aceleaºi aspiraþii europene.
Revoluþia din Þara Româneascã constituie un apogeu al înfãptuirilor româneºti din 1848. "Constituþia" - cum era intitulat programul în 22 de puncte proclamat la Islaz ºi consacrat la Bucureºti la 9 si 11 iunie - preconiza un regim liberal-democrat bazat pe un ºir de libertãþi individuale ºi de grup, precum ºi pe abolirea unor privilegii social-economice, asigurând emanciparea ºi împroprietãrirea clãcaºilor. Prin instituþiile concepute se tindea spre o forma de stat republicanã, cu o riguroasã separaþie a atribuþiilor politice, dar cu un corp legiuitor rezultat din votul universal.
Pe parcursul celor trei luni de conducere de cãtre un guvern provizoriu, în ciuda ameninþãrii Rusiei, o parte din aspiraþiile programatice s-au înfãptuit: constituirea unei noi administraþii provizorii; organizarea armatei, a gãrzilor naþionale ºi a unei tabere militare; abolirea privilegiilor feudale si convocarea unei Comisii a proprietãþii; deschiderea unei campanii electorale pentru o Adunare constituantã; desfiinþarea cenzurii si o libertate deplinã a presei si tipãriturilor; relaþii cu guvernele revoluþionare europene, etc.
Prin propaganda politica erau rãspândite o serie de noþiuni liberale chiar în rândul maselor populare. Încã în preambulul "Proclamaþiei" din 9 iunie se decreta "tipar liber, cuvântare liberã, adunãri libere, spre a vorbi, a scrie cele de folos, spre a arata adevãrul". Atmosfera liberal-democratã instauratã de noul regim în Þara Româneascã a generat o atitudine modernã a cârmuitorilor politici. Guvernul provizoriu n-a manifestat niciodatã tendinþa de a acapara puterea, considerându-se depozitar al acesteia, cu o funcþie tranzitorie spre organisme legal constituite.
Revoluþia din Þara Româneascã ºi Moldova afirma în diferitele ei faze de desfãºurare un grup de tineri intelectuali aparþinând boierimii mici si mijlocii îndeosebi. Unitatea dintre aceste elemente o reprezenta doctrina liberal-democratã, inspirata parþial din realitãþile social-politice ale principatelor, din încercãrile anterioare eºuate de schimbare, dar mai ales din contactul direct sau mediat cu Europa occidentalã, cu Franþa în primul rând, al cãrei sistem de organizare politicã si social-economicã era asimilat ºi transpus pe plan programatic, în timpul revoluþiei. Grupurile de fruntaºi ai revoluþiei în ambele principate, formaþi la ºcoli ºi universitãþi occidentale, franceze îndeosebi, cu legaturi externe puternice, inclusiv cu cercurile masonice, s-au constituit în comitete naþionale sau revoluþionare.
În prima fazã a acþiunii de schimbare, grupurile au apãrut sub numele de partid liberal, denumire concordantã cu programul lor reformator formulat atât la Iaºi, în martie 1848, cât ºi la Bucureºti, în rãstimpul iunie-septembrie. Denumirea de partid liberal apare ºi în acte publice, inclusiv în cele semnate de moldoveni. Dar tot în acele împrejurãri, calificativul liberal purtat de conducãtorii revoluþiei din cele douã principate alterna cu acela naþional. Mihail Kogãlniceanu îºi intitula programul de reforme liberal-democrate cu numele de Dorinþele partidei naþionale în Moldova. Se remarca faptul ca numele de partid naþional consacrat în deceniile anterioare nu era abandonat, ci preluat în 1848. Dar, pentru ca direcþia de schimbare din acel moment era radicalã, noii conducãtori cumuleazã ambele nume de naþional ºi liberal.
Într-un cadru de largi libertãþi politice, naþiunea românã din cele doua principate era chematã, prin Adunãrile ad-hoc, sa se pronunþe cu privire la viitoarea lor organizare internã. Se deschideau astfel porþile pentru reîntoarcerea proscriºilor de la 1848, care, reveniþi în þara, se lansau în lupta pentru unire de pe poziþiile libertãþii si egalitãþii politice. Desemnarea deputaþilor pentru acele adunãri consultative de la Bucureºti si Iaºi, în cursul anului 1857, prilejuia o puternica înfruntare a elementelor liberale care se înfiripau rapid si puternic, cu boierii conservatori preocupaþi ca procesul unionist sa nu le afecteze privilegiile social-politice. Campania politicã pentru organizarea Adunãrilor ad-hoc în Þara Româneascã este un excelent prilej de înfiinþare a primelor nuclee liberale la nivel central ºi judeþean. Ca preºedinte al Comitetului central unionist, Constantin Creþulescu, un liberal moderat, folosea acea poziþie pentru dezvoltarea noilor principii de libertate ºi egalitate politicã, atacând deschis restricþiile pe care autoritãþile conservatoare încercau sa le impunã dezbaterilor din opinia publicã. Prin sprijinul Comitetului central unionist, un numãr apreciabil de liberali erau trimiºi în Adunarea ad-hoc de la Bucureºti. Printre aceºtia figurau: Gheorghe Magheru ºi Zamfir Brosteanu în Gorj, Grigore Ghica în Ilfov, Constantin Butculescu ºi Heliodor Lapati în Teleorman, Ion C. Brãtianu în Argeº, ªtefan Golescu ºi Nicolae Rucãreanu în Muscel, Eugen Predescu în Dâmboviþa, Ioan Cantacuzino în Prahova, Nicolae Pâcleanu ºi Scarlat Voinescu în Buzãu, Grigore Marghiloman ºi Constantin Robescu la Focºani, Constantin Creþulescu ºi Grigore Filipescu la Brãila.
Aceºti deputaþi liberali din judeþele menþionate reprezentau pe proprietarii mijlocii, cei mari trimiþând de regulã oameni cu idei conservatoare. Deputaþii liberali, numiþi de contemporani ºi progresiºti, sunt legaþi de revoluþia paºoptistã ºi de exilul european. Ion C. Brãtianu, ªtefan Golescu ºi Nicolae Rucãreanu erau consideraþi ultraprogresiºti sau liberal radicali. Ei erau temuþi nu numai de conservatori, ci ºi de liberalii moldoveni, Mihail Kogãlniceanu dorind ca ei sã-ºi modereze ideile sociale îndeosebi. Repartizarea geografica a deputaþilor proprietari din Þara Româneascã atesta cã procentul cel mai mare de liberali îl dãdea Muntenia, în timp ce Oltenia era dominata de conservatori. În Moldova, dupã reconstituirea listelor electorale, triumfau elementele moderate.
În faza luptei politice în cadrul Adunãrilor ad-hoc, liberalii din ambele principate nu scapã din vedere faptul ca misiunea lor prioritara era exprimarea unor doleanþe generale, iar nu trasarea unui cadru instituþional-politic al statului. Liberalii munteni, învãþând din experienþa revoluþiei de la 1848, n-au insistat asupra dezbaterii unor chestiuni interne, mai ales asupra acelora sociale, pentru care nici n-ar fi avut cãdere. Deºi unele revendicãri þãrãneºti sunt aduse în forul consultativ al Moldovei, discuþiile au fost suspendate, în final. În ...


This page:




Help/FAQ | Terms | Imprint
Home People Pictures Videos Sites Blogs Chat
Top
.