peperonity.net
Welcome, guest. You are not logged in.
Log in or join for free!
 
Stay logged in
Forgot login details?

Login
Stay logged in

For free!
Get started!

Text page


ad logo - Newest pictures
siteortodox.peperonity.net

+ce fel de om esti? +

siteortodox.peperonity.net
Un om, odată se plimba trist prin
camera, gândindu-se la viaţa grea ce i-a
fost hărăzita. Avea un trai decent, o
masă îmbelşugată şi o sănătate de fier,
dar, totuşi ceva îi lipsea. Plimbându-se
dintr-un colţ al camerei în altul, în fiecare moment îl critica pe Dumnezeu,
plângându-şi soarta.
- De ce, Doamne m-ai dat pe lume?
- Ca să mă cuprindă boală, nervii şi
multe altele, urmând în cele din urmă să
mor? Tânguindu-se aşa, preţ de câteva ore,
în cele din urmă, obosit, adoarme
Deodată un întuneric îl cuprinde, fiind
doar el singur cu propriile frustrări. A
încercat să fugă însă nu reuşea să
scape, dar, o lumină orbitoare îl salvează.
- Cine eşti şi ce vrei de la mine?
- Vino cu Mine şi vei vedea
Omul nu vedea nimic înafară de lumină.
Auzea doar vocea blândă şi lină care îl
chema. Ezitând câteva secunde, se hotărăşte să urmeze vocea, intrând în
lumină.
Simţea că zboară şi că este purtat prin
toate colţurile lumii. Dintr-odată ajunge
la un orfelinat unde zeci de copii erau
părăsiţi, lipsiţi de dragostea părintească - Ce înseamnă asta? întrebă omul
nedumerit.
- Aceştia sunt copilaşii părăsiţi de
propria familie. Puţini vor fi adoptaţi iar
restul nu vor cunoaşte niciodată ce
înseamnă căminul.Tu nu ai trecut niciodată prin aşa ceva, şi totuşi te
plângi că îţi este greu.
Aceste cuvinte au fost ca un duş rece
pentru om. Înainte de a apuca să zică
ceva, se trezeşte în stradă.
- Ce urmează? - Vezi acea persoană?
Uitându-se în faţă, omul vede o
bătrânică care îngheţa de frig.Oamenii
care treceau pe lângă ea nici nu o
băgau în seamă, nici măcar nu o
priveau - Acea bătrânică a fost alungată din
casă în care locuia acum câţiva ani. De
atunci strada este casa ei.Trăieşte din
milă altora. Tu ai avut mereu un
acoperiş deasupra capului şi o masă
îmbelşugată, dar, totuşi eşti nemulţumit. Oftând omul închide ochii. Când îi
deschide vede în faţa lui o fetiţă pe un
pat de spital, foarte palidă.Mama ei
plângea la căpătâiul ei, rugându-se cu
lacrimi în ochi să se întâmple o minune.
- Doamne ce a păţit fetiţa? - Are nevoie urgentă de sânge, altfel v-
a muri!
- Şi nu este nimeni care să îi doneze
sânge?
- Rudele ei nu sunt compatibile.
- Dar mai sunt atâţia oameni… - Omule, tu ai donat vreodată sânge?
- Nu. Răspunse omul ruşinat.
- Mereu ai fost sănătos, dat uite că ceva
îţi lipsea mereu.
- Ştiu, Doamne. Spuse în şoaptă, omul
Ridicând ochii din pământ, omul se vede înconjurat de natură.O mireasmă
de neînchipuit era în jurul lui, păsările
ciripeau compunând cântece duioase,
florile îmbogăţeau câmpul,
îmbrăcându-l în mii şi mii de culori,
arborii înalţi ofereau umbra animalelor şi oamenilor obosiţi.
- Ai zis că nu ţi-am oferit nimic.Uită-te în
jur şi spune-mi ce vezi?
- Doamne, văd ceva incredibil ce nu
poate fi descris.
- Tu poţi vedea toate aceste daruri pe care Eu vi le-am dat vouă, poţi simţi
mireasma lor.Închide ochii!
Ascultându-L, omul închide ochii.
- Acum ce vezi?
- Un întuneric nefiresc, Doamne.
- Aşa trăiesc oamenii care nu văd, iar tu, care vezi te tânguieşti.
Începând să plângă, omul zice prin
suspine:
- Doamne iartă-mă! Am fost orb o viaţă
întreagă şi mi-au trebuit câteva minute
să îmi recapăt vederea. Zilnic aveam parte de darurile tale minunate dar nu
le vedeam, însă acum văd.
- Îţi mulţumesc, Doamne că nu m-ai
abandonat pe mine, ticălosul.
Simţind mângâierea cea duioasă, aude
din nou vocea suavă -Omule trezeşte-te, e dimineaţă!
Deschizând ochii, omul îşi vede camera
şi, plin de iubire începe să-I cânte
Domnului. Din acea zi omul, plin de
iubire nu s-a mai plâns niciodată de
soarta lui ci şi-a petrecut întreaga viaţă ajutând pe cei nevoiaşi. Tu ce om eşti?
eşti omul de la începutul poveştii sau
cel de la sfârşit?


This page:




Help/FAQ | Terms | Imprint
Home People Pictures Videos Sites Blogs Chat
Top
.